DESPRE MAREA UNIRE DE LA   1 DECEMBRIE 1918

            Marea Unire din 1918 a fost si rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românesti. Măretia ei stă în faptul că desăvârsirea unitătii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii natiuni române, realizată într-un elan tâsnit cu putere din străfundurile constiintei unitătii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligentă politică remarcabilă spre telul dorit.

            Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revolutia din Rusia si

destrămarea monarhiei austro-ungare.   Rationamentul lor s-a înscris formulei traditionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania si Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruintă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putintă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat.

            Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de vointă al natiunii române de a-si da armătura teritorial-institutională care este statul national.
            O necesitate istorică - natiunea trebuie să trăiască într-un stat national - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetentă, si, punând în miscare natiunea, i-a dat acea fortă uriasă ca peste toate adversitătile să dea viată aspiratiei sale: statul national."

            De la 1 decembrie 1918 - ziua în care s-a vestit lumii, prin hotarârea Adunarii Nationale de la Alba Iulia, Unirea tuturor românilor sub sceptrul Regelui dezrobitor Marele Ferdinand I - si pâna în timpul de fată, fiecare cetatean al României întregite a avut prilej sa asculte ori sa citeasca diferite lamuriri cu privire la felul cum s-a înfaptuit Unirea aceasta si la temeiurile care îi garanteaza trainicia.
            Nu erau însa si nu sunt toate lamuririle izvorâte dintr-o cunostinta deplina a împrejurarilor, nici dintr-o neprihanita iubire a adevarului istoric. Unii din cei ce le dau, mai ales strainii care nu au vazut din capul locului cu ochi buni întregirea României, urmaresc scopul de a înfatisa Unirea aceasta în asa fel încât sa trezeasca în sufletul celor slabi de înger îndoiala, spunând ca ea nu ar putea sa fie trainica sau ca nu ar fi izbânda neîndoielnica a vredniciei neamului românesc.
            Se întâmpla sa auzim câteodata astfel de pareri nu numai din partea strainilor, cu gânduri potrivnice, ci si din partea unor români care - desi socotiti ca oameni de isprava si buni patrioti - nu-si vor fi luat osteneala sa cugete mai îndelung si mai patrunzator, înainte de a fi rostit pareri putin lamurite cu privire la temeiurile Unirii national-politice a tuturor românilor.

            Unirea naţional-politică, de la anul 1918, nu se cuvine să fie înfăţişată, nici măcar în parte, ca un dar, coborât asupra neamului românesc din încrederea şi simpatia lumii civilizate, nici ca o alcătuire întîmplătoare, răsărită din greşelile duşmanilor de veacuri. Chiar dacă asemenea greşeli nu s-ar fi săvârşit niciodată împotriva românilor subjugaţi de-a lungul veacurilor de stăpânire ungurească, austriacă sau rusească, stăpânirile acestea nedrepte ar fi trebuit să se dezumfle şi micşoreze îndată ce dreptul tuturor popoarelor de a-şi croi soarta după buna lor pricepere a izbutit a se înălţa la treapta de putere hotărâtoare în noua întocmire a aşezământului de pace europeană.

            De aceea, Unirea românilor trebuie înfăţişată totdeauna – potrivit adevărului istoric– ca urmarea firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi a izbutit să-şi apere cu uimitoare stăruinţă „ sărăcia şi nevoile şi neamul" (M. Eminescu

„ScrisoareaIII"),rămânând împotriva, tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă legătură cu pâmântul strămoşesc în care, ca într-un liman de mântuire, şi-a putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie.

            Astfel, statul român, întregit în forma lui de astăzi, trebuie preţuit ca unul dintre cele mai statornice, având temeiuri adânci şi nezguduite în alcătuirea geografică a pământului strămoşesc, în firea poporului român şi în trăinicia lui nepilduită, în legăturile lui sufleteşti întărite prin unitatea aceluiaşi grai, aceleiaşi credinţe, aceloraşi datini şi obiceiuri, în asemănarea nedesminţită a întocmirilor şi aşezămintelor moştenite din bătrâni şi, mai presus de toate, în puterea morală a conştiinţei naţionale, fără de care ar fi şubrede şi nesigure .

LA MULTI ANI DRAGI ROMANI

LA MULTI ANI CAMARAZI

LA MULTI ANI ROMANIA